Memoriile lui Ştefan Zeletin sunt un rechizitoriu dur la adresa pregătirii precare a armatei in toamna anului 1916, odată cu intrarea Romaniei in război. Prea putine au fost vocile care să treacă peste tendinta eroizantă si să aibă curajul, la fel ca Zeletin, de a descrie incompetenta autoritătilor civile si militare, debandada in care s-a făcut retragerea trupelor, după entuziasmul intrării in Transilvania. Cu atat mai sfasietoare sunt paginile in care autorul descrie prăbusirea moralului soldatilor, disperarea lor care-i impingea să se predea inamicului, precum si tragedia populatiei pornite in refugiu inspre Moldova. Cartea aceasta rămane una dintre cele mai zguduitoare si autentice mărturii – povestea unui filozof-ofiter captiv intr-un dezastru de altfel previzibil.O indignare sfantă respiră din fiece cuvant al amintirilor de război pe care le-a consemnat in dureroasa scriere Retragerea… In scrisul său, autorul nu cunoaşte cruţare, convenţie, perifrază… Mai puţin ca oriunde şi mai puţin ca orice, veţi găsi in preocuparea lui Zeletin minciuna şi farsa; cu deosebire lipseşte convenţionala minciună a puţin inchegatei noastre societăţi. Zeletin are in schimb – şi o are fără s-o caute – o naturală cutezanţă, izvorată din autoritatea ce-i insoţeşte pretutindeni cuvantul lui scris