Cum de curând s-au împlinit 140 de ani de la naşterea reginei Maria, mi-am spus că o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivită declarație a admirației şi iubirii mele față de această desăvârşită româncă englezoaică, mare regină şi cuceritoare scriitoare.
"Cum anul acesta se implinesc 140 de ani de la nasterea reginei Maria, mi-am spus că o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivită declaratie a admiratiei si iubirii mele fată de această desăvarsită romancă englezoaică, mare regină si cuceritoare scriitoare. De ce a cerut regina ca inima să-i fie inmormantată in alt loc decat trupul? Care sunt simbolurile si intelesurile ultimei ei dorinte? Cum se vor fi petrecut toate acestea?
Cartea de fată nu epuizează nici pe departe istoricul si semnificatiile ritualului funerar privitor la inhumarea inimii, nici universul cultural si religios căreia Maria ii apartine si nici sofisticata ei heraldică sufletească. Este doar o readucere in actualitate a modului ei de a privi oamenii si lumea, cu incredere, curaj si cu o poftă de viată inegalabile. Dacă epoca noastră mai are nevoie de modele – si eu cred că are, acum mai mult ca oricand –, atunci nu există, in istoria Romaniei, un model mai puternic si mai pasionant decat cel al reginei Maria.“ — TATIANA NICULESCU
Tării mele si poporului meu, Cand veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămane pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă incă odată, chiar de dincolo de liniştea mormantului. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cat trăieste: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veti aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternică, plină de avant: mai tarziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar inainte de a tăcea pentru vesnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubită Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasă tară, care ai trăit in inima mea si ale cărei cărări le-am cunoscut toate (…) Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langă iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie asezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. In decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moartă chiar, asi dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria. (…) Si acum vă zic rămas bun pe veci: de acum inainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, că te-am iubit si că te binecuvantez cu ultima mea suflare.
Acest testament a fost făcut scris, datat si semnat cu mana mea la Tenka – Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933.
MARIA, REGINA ROMÂNIEI Incoronarea de la Alba Iulia, 15 octombrie 1922: Tu, o, Doamne, ai asezat purpura pe umerii mei si coroana pe capul meu si mi-ai poruncit să le port ca si cand n-ar fi o povară.
