In căutarea imaginii pierdute a oamenilor epocii fanariote, profesorul Tudor Dinu a străbătut in lung si in lat Tara Romanească si Moldova, de la hotarele Banatului pană la Nistru, de la Iasi pană la Dunăre, pentru a identifica toate acele biserici care, in pofida vicisitudinilor istoriei, păstrează pe zidurile lor chipurile ctitorilor de odinioară. După peripetii demne de un roman de aventuri, a izbutit să vadă cu propriii ochi si să fotografieze cele circa 135 de tablouri votive din epocă, in care sunt reprezentati vreo mie de semeni de-ai nostri in ipostaza in care isi doreau să rămană in amintirea posteritătii, etalandu-si cele mai frumoase costume, bijuterii, arme ori coafuri. Este vorba nu doar de domnitori cu familiile lor, ca in primele secole din existenta tărilor romane, ci si de oameni apartinand unor categorii sociale dintre cele mai diverse (boieri si boiernasi, militari, negustori, mestesugari, ciobani, mosneni si, de bună seamă, clerici de toate rangurile, de la semetii mitropoliti si episcopi pană la umilii monahi), uniţi intre ei doar de credinta in Dumnezeu si de o certă bunăstare, care le-a permis să contribuie la inăltarea unor lăcasuri de cult. Completand datele oferite de tablourile votive cu cele furnizate de sursele scrise ale epocii, Tudor Dinu oferă o fascinantă istorie vizuală a oamenilor din tările romane in veacul al XVIII-lea si in primele două decenii ale secolului al XIX-lea.
