Cartea lui Neagu Djuvara este povestea miracolului petrecut cu două provincii de la marginea impărăţiei turceşti, Ţara Romanească şi Moldova. Călătorii străini remarcau că la Bucureşti şi la Iaşi treburile publice şi viaţa privată aveau acelaşi ritm ca la Constantinopol. Puţini bănuiau că in atmosfera letargică a unui sfarşit de imperiu aristocraţia fanariot-bizantină va trece de la caftan, anteriu şi giubea la frac şi mănuşi albe şi işi va insuşi ideile şi moravurile occidentale in doar cateva decenii. Chiar inainte de ei, domniţele, de parcă nu ar fi purtat niciodată şalvari, fermenele, cepchene şi iminei, işi etalaseră la balurile de la curte rochiile croite ca la Paris sau la Viena. Nimic din vechea societate – sat şi oraş, negoţ, meşteşuguri, armată, invăţămant şi biserică – nu a rămas pe loc. Universul spectaculos şi pestriţ – in parte oriental, in parte occidental – de acum aproape două veacuri e şi mai bine infăţişat in această ediţie ilustrată: sunt zeci de pagini cu imaginile oamenilor de atunci şi ale minunatelor lor podoabe, straie şi arme.
Ovidiu Leonte, "O ediţie superbă care face cinste oricărei biblioteci“ (BookBlog.ro, septembrie 2013)
