Cum am trecut prin comunism.Al doilea sfert de v - Lucian Boia | Editura Humanitas

Bestseller Bookfest 2019 "La vremea lui, comunismul părea veşnic. Nu se intrevedeau soluţii de ieşire. Pe cat am putut, mi-am amenajat mici spatii de libertate, inevitabil insă limitate si aflate sub supraveghere. Incepand din 1980, nu s-au mai făcut nicăieri avansări in sistemul universitar. Era o nedreptate flagrantă, care, in ce mă priveşte, se traducea şi printr-o jenă financiară permanentă. De la un an la altul, viaţa devenea tot mai complicată. Incepand cu painea cea de toate zilele. Oamenii, aşezaţi la cozi nesfarşite in faţa magazinelor alimentare goale, aşteptau să se aducă ceva, orice. Maică-mea descoperise la o coadă «rezonabilă» aşa-zişii «carnaţi de bere», cam suspecţi de felul lor, pe care ii impărţeam cu cainele. Cainelui chiar că-i plăceau. Evadam, pe cat posibil, din neplăcuta realitate citind pe nerăsuflate cărţi franţuzeşti. Seară de seară, ascultam cu regularitate Vocea Americii. Am putut urmări astfel filmul intreg al destrămării regimurilor comuniste in Polonia, Ungaria, Cehoslovacia… In presa romanească nu se sufla o vorbă despre ceea ce se petrecea la doi paşi de noi, de jur imprejurul ţării. Romania părea imobilă. Pană intr-o zi, cand totul a explodat, cu o violenţă neinchipuită.“ — LUCIAN BOIA