Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. In 2005 i s-a acordat primul Man Booker International Prize, in 2009, Premio Príncipe de Asturias de las Letras şi in 2015, Jerusalem Prize. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă in peste patruzeci de ţări.
"Eu, călugărul Gjon, fiul lui Gjorg Ukcama, ştiind că pre limba noastră incă nimic nu s-a scris despre podul de peste Ujana cea Rea, ba chiar continuă să se vorbească despre el vrute şi nevrute, mulţime de scorneli şi vorbe mincinoase, acum, cand podul a fost deja isprăvit şi chiar stropit in trei randuri cu sange, la temelie şi pe culme, m-am hotărat să-i aştern cronica pe hartie…“
In primăvara lui 1377, pe malul raului Ujana cea Rea, la debarcaderul plutaşului, un necunoscut cade scuturat de convulsii. Semn dumnezeiesc, conchide imediat unul din călătorii martori ai intamplării. Călugărul Gjon se indoieşte de mesajul divin, dar lucrurile sunt de-acum puse in mişcare. Contele Gjika, stăpanul locului, permite construirea unui pod de piatră, care să-i "pună căpăstru“ Ujanei. Insă apa nu pare să-şi accepte infrangerea, iar picioarele podului, la care lucrează constructorii ziua, se surpă noaptea. Să fie mana celor care administrează plutele şi nu vor să-şi piardă caştigurile, sau podul are nevoie, cum spune străvechea baladă balcanică, de zidirea unui om intre pietrele sale? Indiferent de răspuns, podul cu trei arce se intemeiază pe crimă. In cronica lui, călugărul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnand "minciuna, adică ceea ce se vede, şi adevărul, cel care nu se vede“ şi desluşind in faptele infricoşătoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care ameninţă Bizanţul şi Balcanii.
