Romanul, scris in limba engleză si tradus de autor in franceză, se bucură de o ecranizare de exceptie in 1965, in regia lui Peter Ustinov, cu Sophia Loren, Paul Newman si David Niven in rolurile principale.
Poveste de dragoste si fictiune istorică avand un deznodămant dintre cele mai neasteptate, Lady L. este si o satiră a aristocratiei victoriene, combinată cu un portret reusit al anarhistilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Iubirea si umorul domină o istorie picantă si cinică, in care farsa si tragedia isi dau mana.
O bătrană doamnă, etalon al aristocratiei victoriene, este inconjurată, la implinirea varstei de optzeci de ani, de intreaga familie. Una dintre marile familii ale Angliei – după cum insăsi Lady L. o spune: Guvernul de-a dreapta, Biserica la stanga, Banca Angliei si Armata in spatele ei. Cele patru reprezentate, toate, de urmasii acestei femei, care a dat Angliei tot ce avea mai bun. Dar nu intotdeauna trunchiul de pe care sar aschiile este pe atat de nobil pe cat ni l-am putea imagina. Ba chiar s-ar putea dovedi că nu este nici măcar pe atat de englez pe cat s-ar cuveni. Amenintată cu pierderea pavilionului de vară, sanctuarul ei secret, Lady L. este obligată să-si mute lucrurile cu toată discretia posibilă. De aceea apelează la prietenul de o viată Sir Percy Rodiner, poetul oficial al Curtii, care va asculta perplex incredibila istorie a femeii pe care o iubeste de peste patruzeci de ani.
