Preocupat de tema ratării, care, în opinia sa, are relevanța unei cunoașteri de sine, Angelo Mitchievici o studiază într-o serie de eseuri pornind de la exemple din literatură, filme, bandă desenată.
Preocupat de tema ratării, care, in opinia sa, "are relevanta unei cunoasteri de sine“, Angelo Mitchievici o studiază intr-o serie de eseuri pornind de la exemple din literatură, filme, bandă desenată. Cum te instalezi in esec? Cum iti asumi ratarea, cu voluptate, ori blazat sau resentimentar? De la Cioran la Voltaire, de la Mircea Eliade la Mircea Cărtărescu, de la Locul unde nu s-a intamplat nimic la Marele Gatsby, Desertul tătarilor, Macbeth, de la decadenta gurmandă (din Marea crăpelnită al lui Marco Ferreri) si erotică (din Pasiune fatală al lui Louis Malle) la aventurile lui Corto Maltese si parabola Fiului Risipitor, asistăm la o defilare a (anti)eroilor fictionali care se instalează si persistă in esec. Evitand orice sistematizare, incercare de pedagogie negativă sau lectie de morală, autorul porneste in mod frecvent de la reflectiile lui Emil Cioran, cu care impărtăseste "atractia inavuabilă fată de ratare“ si care deschide seria ratatilor fictionali cu cei din propria panoplie biografică.
