Aceste cinci eseuri pot constitui un (incomplet) tratat de literatură comparată care are în vedere ca termen de referinţă deschiderile teoretice diversificate din ultimul deceniu al secolului trecut şi începutul noului secol.
Aceste cinci eseuri pot constitui un (incomplet) tratat de literatură comparată care are in vedere ca termen de referinţă deschiderile teoretice diversificate din ultimul deceniu al secolului trecut şi inceputul noului secol. Caracterul fluid al noţiunii face din comparatism o mitologie plurală atata vreme cat lipseşte o teorie general unificatoare. Imposibilitatea de a-i legitima pe deplin obiectul, indeterminat şi imprecis, l-a făcut pe Charles Bernheimer să definească literatura comparată drept o "ştiinţă anxiogenică“. Este literatura comparată o disciplină autonomă sau, dimpotrivă, una anexată studiilor culturale care nu dispun de o justificare teoretică? Direct sau indirect, cartea lui Vasile Voia, profesor la Facultatea de Litere a Universitătii Babeş-Bolyai, a luat forma unui discurs polemic. Comparatismul modern maximalist, renunţand la rigorile anacronice ale comparatismului francez, pană la a uita de text ca obiect estetic, a devenit domeniul predilect al tuturor diletantismelor şi formelor estetice in care dispare orice rigoare. Vasile Voia se situează principial de partea poziţiei ferme exprimate de Adrian Marino, in descendenţa lui Rene Wellek şi Rene Etiemble, a profesorilor de la Yale, Harold Bloom şi Peter Brooks, care au militat pentru menţinerea canonului tradiţional occidental şi a esteticului ca valoare primordială a operei literare.
