Ne-am obişnuit să spunem că Eminescu este un geniu. Cu aceasta nu spunem nimic chibzuit şi spunem în schimb două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de orice explicaţie; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere.
Ne-am obişnuit să spunem că Eminescu este un geniu. Cu aceasta nu spunem nimic chibzuit şi spunem in schimb două lucruri proaste: că Eminescu este, in fond, dincolo de orice explicaţie; că noi, oamenii de rand, suntem in definitiv dincolo de orice răspundere. Inainte insă de a socoti un creator geniu, este bine să vezi ce anume a făcut el spre a fi unul sau ca să-şi slujească geniul. Şi, inainte de a te scuza că tu nu eşti un geniu – sau alteori de a da vina pe imprejurări că n-au favorizat genialitatea ta ascunsă –, este bine să vezi care-ţi sunt răspunderile, in spiritualitatea şi chiar in animalitatea omului de cultură din tine. In amandouă privinţele, caietele lui Eminescu sunt o binecuvantare. Cu un caştig in plus: acela de a demitiza pe Eminescu.
