Autoarea bestsellerului Ultimii copii din Tokio
Roman distins cu Premiul Noma
Traducere din limba germană de Monica Tamaş
Romanul lui Yoko Tawada porneşte de la un fapt real: naşterea şi creşterea in captivitate, la grădina zoologică din Berlin, a unui pui de urs polar numit Knut. Memoriile unui urs polar nu este insă o biografie, ci un roman veritabil, unde viaţa reală a ursuleţului Knut este doar un pretext pentru o serie de poveşti ce alunecă sistematic in fantastic, in suprarealism, in parabolic. Cartea conţine trei părţi distincte, dar legate intre ele. Cea dintai este povestea bunicii lui Knut, o ursoaică polară din Uniunea Sovietică, ce scrie o autobiografie de succes, apoi pleacă in exil in Germania de Vest şi in Canada, ajungand in cele din urmă in RDG. A doua, o relatare din perspectiva umană a unei dresoare de circ, este povestea Toscăi, mama lui Knut, o ursoaică artistă, iar ultima parte prezintă viaţa tulburată a ursuleţului, povestită din propria perspectivă. Fantasticul, absurdul, parabolicul ce infuzează textul sunt instrumentele imaginaţiei dezlănţuite ale autoarei şi, inserate in ansamblul istorisirilor cu urşi polari şi oameni, constituie farmecul profund al romanului. Implicand permanent o subtilă, dar tăioasă critică socială – atat a comunismului, cat şi a capitalismului –, Memoriile unui urs polar explorează istoria recentă ca să vorbească despre umanitate, despre iubirea fără graniţe, despre absurdul şi farmecul existenţei.
"Această carte este una despre iubire in absenţa limbajului. Tosca şi dresoarea Barbara, ursoaica şi fiinţa umană, nu au o limbă comună, aşa că nu pot decat să se viziteze una pe alta in vis. Oricine a aspirat vreodată la o iubire inaccesibilă inţelege perfect autenticitatea emoţională a acestui tip de comuniune. Visele materializează imposibilul... Limbajul poate fi compus integral din fărame şi cioburi, dar undeva o să existe intotdeauna o intindere de zăpadă albă, imaculată, unde nu s-a intamplat nimic şi nimeni n-a lăsat nici o urmă, o intindere la fel de curată ca o foaie albă, neintinată de cuvinte.” (The Village Voice)
"Memoriile unui urs polar completează genul, din păcate prea puţin explorat, al poveştilor populate de animale vorbitoare cu un exemplar nu numai deosebit de original şi plin de umor, dar şi nostalgic.” (Frankfurter Rundschau)
"Memoriile unui urs polar este un studiu asupra estompării graniţelor: a celor dintre om şi animal, dintre o persoană (sau creatură) şi alta, dintre iubire şi exploatare... O incantătoare stranietate vibrează in acest roman. Iată ce soi de animale suntem. Iată cum căutăm iubirea, sensul, forma noastră adevărată.” (The New York Times)
