Traducere din limba franceză şi note de Magda Jeanrenaud
Ce sens are o viaţă de om cind lumea insăşi se dovedeşte lipsită de sens? Publicat in timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi devenit una dintre cele mai marcante opere ale secolului XX, Mitul lui Sisif este o căutare filozofică a unui răspuns la intrebarea epocii şi o expunere magistrală a teoriei absurdului, pe care Albert Camus a dezvoltat-o in toată opera sa, despărţindu-se de ideile nihiliste şi existenţialiste din perioadă, cu care a fost asociat in nenumărate rinduri. Pornind de la o meditaţie asupra sinuciderii ca răspuns la intrebarea dacă viaţa merită sau nu trăită, Camus işi poartă cititorul intr-o explorare a ideilor moderne despre condiţia umană – de la Nietzsche şi Kierkegaard la Dostoievski şi Kafka –, la capătul căreia omul modern, copleşit de angoasă şi oglindit exemplar in figura tulburătoare a damnatului Sisif, va descoperi calea şi singurul sens de a trăi in această lume fără sens – revolta, libertatea şi pasiunea vieţii prin conştientizarea şi imbrăţişarea absurdului ce guvernează intreaga existenţă.
"Paginile următoare evocă o sensibilitate absurdă prezentă sporadic de-a lungul secolului – şi nu o filozofie absurdă, pe care vremurile noastre, la drept vorbind, nici nu au cunoscut-o. O onestitate elementară ne obligă să arătăm din capul locului ce datorează ele unora dintre spiritele contemporane. Departe de mine intenţia de a trece sub tăcere acest lucru, dimpotrivă, ele vor fi citate şi comentate pe tot parcursul acestei lucrări. […] Il văd pe acest om coborind cu pas greoi, dar măsurat, indreptindu-se spre chinul al cărui sfirşit nu il va cunoaşte. Momentul acesta asemenea unei respiraţii, care se intoarce cu aceeaşi certitudine precum nefericirea lui, momentul acesta este cel al conştientizării. In fiecare clipă in care părăseşte culmile şi coboară, apropiindu-se din ce in ce mai mult de birlogul zeilor, el este superior destinului său. Este mai puternic decit stinca lui.” (Albert Camus)
