Eminescu nu a avut timp să-şi adune creaţia intr-un volum "de autor", tot astfel cum nu a avut, de fapt, nici timp să o incheie, lăsandu-ne moştenire un şantier de proporţii uriaşe – pe cat de fascinant, pe atat de copleşitor. Această nouă ediţie restituie o parte insemnată a operei poetice, readucand-o, totodată, la datele ei primordiale: ordonate potrivit anilor cand au fost scrise şi insoţite de note ample care evocă elemente biografice sau detalii de atelier, poeziile eminesciene caştigă in puritate. Le putem citi cu adevărat "aşa cum le-a scris Eminescu", iar nu cum le-au reordonat numeroşii săi editori, de-a lungul timpului. Ceea ce antologia de faţă desluşeşte, in epura cronologiei sale interne, este viteza de evoluţie a unui poet care, deşi incepe a scrie sub auspiciile paşoptismului, duce, cu geniul său, lirica romanească la apogeul romantismului, pentru a o ancora apoi in zorii modernităţii, ce vor lumina lumea literară romanească abia in secolul posterităţii eminesciene
