"Ideea unei «cărţi singure», a unei cărţi de poezie unice la care să scriu, intregind-o, toată viaţa, mi-a apărut incă de pe la sfarşitul anilor ’50 ai secolului trecut. Aspiram să depun o mărturie continuă despre trecerea mea (nicidecum să realizez o «carte absolută», ci un registru de intamplări, intalniri sau vise, un substrat vocal evadat dintr-un cor).
Prima ipostază editorială am incercat-o in Carte singură (1982), articulată initial intr-o bază triadică din retopirea a două cărţi anterioare (Cartea nunţilor, 1968, şi Locul samburelui, 1973, plus incă o treime de texte inedite); mi-am intregit-o cu apariţiile ulterioare: Fluviul intamplător (1985), apoi cu Lumina de seară (2000) si, in final, Atat (2012), incercand să realizez arhitectural un ansamblu unitar, nicidecum in sensul Cărtii mallarmeene. In Partea din toate, viziunea structurală mi s-a clarificat şi am ajuns la imaginea simplă şi extensibilă a unui retablu portabil, de uz personal, pentru timpul ce-mi va mai fi dat.“ — SORIN MARCULESCU
