Discursul îndrăgostit cuprinde notele seminarului pe care Roland Barthes l-a ţinut la École pratique des hautes études în perioada 1974-1976, la care se adaugă o serie de pagini inedite din eseul Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit.
Discursul indrăgostit cuprinde notele seminarului pe care Roland Barthes l-a ţinut la École pratique des hautes etudes in perioada 1974-1976, la care se adaugă o serie de pagini inedite din eseul Fragmente dintr-un discurs indrăgostit. Bazindu-se pe lecturile sale din domeniul literaturii – in primul rind romanul lui Goethe Suferinţele tinărului Werther, dar şi multe alte opere poetice sau dramaturgice – şi pe alte forme de artă şi creaţie, pe care le imbină cu experienţe personale şi cu propria reflecţie alimentată indeosebi de psihanaliză şi filozofie, Barthes construieşte un discurs profund original despre indrăgostire. Mai mult decit un studiu ştiinţific sistematic, cei doi ani de seminarii reprezintă o căutare, o explorare menită să explice sau cel puţin să lumineze orice experienţă de indrăgostire in relaţie cu limbajul. "Din inima furtunii care mă dezrădăcinează, mă deposedează de propria identitate, vreau să mă intorc uneori la origine – la originea mea. O pantă implacabilă mă face să alunec, să cobor (mă scufund) spre copilărie. Insă forţa care produce amintirea aceasta este ambiguă: pe de o parte, caut să mă liniştesc prin reprezentarea unui timp adamic, anterior oricărei ingrijorări din dragoste, oricărei nelinişti genitale, şi totuşi mustind de senzualitate; prin amintire, pun la bătaie timpul acesta impotriva timpului Ingrijorării indrăgostite; dar mai ştiu şi că dragostea şi copilăria au aceeaşi natură: dragostea implinită nu este niciodată altceva decit raiul a cărui idee fixă mi-a fost transmisă din copilărie.” (Roland Barthes)
