Pe 23 iunie 1934, in atmosfera sumbră a Moscovei aflate sub teroare, Boris Pasternak primeste un telefon in apartamenul său de pe strada Volhonka. Crede, mai intai, că este o farsă cam nesărată a unui confrate. Dar se insală. La celălalt capăt al firului este Kremlinul. Stalin cel temut ar dori să discute despre Osip Mandelstam. De răspunsul lui Pasternak pare să depindă soarta poetului aruncat in inchisoare după ce a indrăznit să-l ia in ras, in versurile sale, pe tiran. Patru ani mai tarziu, Madelstam murea intr-un lagăr de tranzit din Gulag.
Incercand să reconstituie, intr-un ametitor joc al oglinzilor, o convorbire incetosată de trecerea anilor si de rolul si miza fiecăruia dintre martorii directi sau indirecti, cea mai recentă carte a lui Kadare devine o meditatie asupra responsabilitătii si adevărului, asupra fragilitătii si curajului, scrisă de un maestru al nuantelor si dilemelor etice.
