In Albania secolului al XV-lea, războiul bate la uşă. Locuitorii unei cetăţi de hotar şi-au ales soarta. Nu au primit pacea otomană, pe care solia sultanului le-o promitea in schimbul abjurării, iar acum aşteaptă riposta neintarziată a imperiului. Iar odată cu primăvara, soseşte şi imensa armată turcă, inaintand leneş şi inexorabil spre fortăreaţă. Capitularea, se pare, nu e decat o chestiune de timp. Dar acest timp, infim in durata istoriei, este nesfarşit pentru cei prinşi in incleştarea in care se infruntă două lumi. Stelele consultate de astrolog răman tăcute. Imamii prevestesc victoria, iar poetul orb plange in versuri prăpădul. Unde e adevărul? Ce să scrie cronicarul oştirii? Un lucru e sigur: indiferent de care parte se va inclina balanţa in săptămanile, apoi lunile de asediu apăsător şi de arşiţă, cadenţate de bubuitul innebunitor al tobelor, şi eroii, şi laşii vor avea aceeaşi soartă tragică.
