Toţi am pierdut la un moment dat pe cineva drag. Sint pierderi previzibile – ştim că partenerul de viaţă sau prietenul care suferă de o boală incurabilă nu va mai fi mult timp lingă noi – şi pierderi neaşteptate, ca atunci cind primim vestea că el a murit intr-un accident. Sint pierderi pe care nu le putem evita şi pierderi pentru care chiar noi sintem responsabili. Cum ne impăcăm cu ideea dispariţiei celor pe care ii iubim? Cum ne continuăm viaţa fără ei? Pentru a ilustra strategiile prin care oamenii fac faţă suferinţei, Aurora Liiceanu alege trei scriitori – Julian Barnes, Joan Didion şi Joyce Carol Oates – şi un personaj literar – Fermina Daza, protagonista romanului lui García Márquez Dragostea in vremea holerei. Toţi işi pierd partenerii de viaţă, toţi incearcă să inţeleagă moartea acestora şi să-şi invingă durerea. Deşi diferite, poveştile lor duc la aceeaşi concluzie: odată cu cei dragi moare şi o parte din noi, dar, aşa cum spune o altă scriitoare, Anne Lamott, trebuie să invăţăm să dansăm şchiopi.
