Ediţie bilingvă
Traducere din limba latină de Alexandra Anisie, Alexandra Baneu, Alexander Baumgarten, Cristian Bejan, Monica Brinzei, Daniel Coman, Ioana Curuţ, Vlad Ile, Alin Luca, Andrei Marinca
Ediţie ingrijită, comentarii şi studiu introductiv de Alexander Baumgarten
Scrisă de-a lungul unei bune părţi a vieţii autorului, Despre Treime este una dintre cele mai importante sinteze ale gandirii lui Augustin si o carte fundamentală a filosofiei si teologiei occidentale: comentand pasaje semnificative ale scrisorilor pauline si asimiland in ele numeroase doctrine ale tradiţiei platoniciene, ea explică cunoasterea lui Dumnezeu in termenii efortului uman de depăsire a unui paradox filosofic al cunoasterii. Interpretand statutul omului drept chip si asemănare divină din perspectiva principiului plotinian al convertirii realităţilor divine in funcţii ale sufletului, Augustin arată cum descoperirea omului interior si a facultăţilor sufletului analogice persoanelor Treimii permite reformularea idealului ciceronian al filosofiei, prin edificarea unei noi stiinţe, incă nenumite, dar destinate "să nască, să crească, să intărească si să apere” credinţa crestină.
"Oricine citeste acestea, unde este tot pe atat de sigur ca si mine, să inainteze impreună cu mine; unde tot pe atat ezită, să caute impreună cu mine; unde isi recunoaste eroarea, să revină la mine; unde o recunoaste pe a mea, să mă respingă. In felul acesta să pătrundem totodată pe calea carităţii, tinzand spre acela despre care a fost spus: căutaţi mereu chipul lui. Iar acest lucru l-as fi inceput plăcut, pios si in siguranţă in faţa lui Dumnezeu, Domnul nostru, impreună cu toţi, dacă ei ar citi cele pe care le scriu si mai cu seamă in cazul acelor pasaje unde se cercetează unitatea Treimii, a Tatălui si a Fiului si a Sfantului Duh, pentru că nicăieri nu se greseste intr-un mod mai periculos, nici nu se cercetează ceva mai cu dificultate, nici nu se găseste ceva intr-un mod mai rodnic. (...) Si de aceea este util ca mai multe interpretări să provină din partea mai multora cu o pană diversă, dar nu cu o credinţă diferită, ba chiar in privinţa acelorasi intrebări faptul insusi să ajungă la cei mai mulţi pentru unii intr-un fel, iar pentru alţii altfel.” (Despre Treime, I, 5)
