Față de ediția precedentă, al cărei tiraj se apropie de 7 000 de exemplare, în noua ediţie a volumului Ești ceea ce trăiești, care îl are drept autor pe părintele arhidiacon Sorin Mihalache, sunt de regăsit suplimentări și actualizări ale informației. Cuprinsul de acolo cunoaște aici îmbogățiri și nuanțări, date fiind referințele ample și bine așezate în arhitectura textului. Despre acea primă tipărire, de pus cu deosebire în lumină este faptul că a cunoscut o traducere în limba italiană. Ediții în limbile engleză și franceză sunt în pregătire, în scurt răstimp urmând să stea la dispoziția cititorilor.
...În paginile volumului sunt aduse împreună cele mai noi cunoștințe dobândite în câmpul neuroștiințelor cu vechi reflecții îmbrăcate în cuvinte filocalice. Astfel, o idee centrală este aceea a nemărginitului nostru potențial de înnoire, de prefacere a propriei ființe. Este o latență relevată de cercetarea științifică actuală și valorificată plenar în strădaniile de înduhovnicire ale Părinților filocalici, care urmăresc transfigurarea propriilor vieți, prin eliberarea de patimi. Aptitudinea aceasta aparte, a transformării vieții, este descrisă de un concept în preajma căruia se edifică mare parte din considerațiile cărții și care traduce titlul; este vorba de plasticitate. Faptul ce își găsește expresie în acest concept este acela că orice experiență pe care un om o trăiește parcurgându-și viața îl modelează lăuntric. Și aceasta, până în profunzimi aproape de neînchipuit, însemnând până la nivel intracelular sau molecular. Ceea ce cheamă luarea-aminte la fiecare gând, cuvânt sau gest, după cum și asumarea unei răspunderi pentru toate. Un gând filocalic care poate fi invocat în acest sens e de regăsit la Avva Dorotei. Acesta propune învinovățirea de sine pentru toate drept cheie pentru dobândirea liniștirii: „[…] cauza oricărei tulburări este, dacă vom căuta cu de-amănuntul, faptul de a nu ne învinovăți pe noi înșine […]; din cauza aceasta nu aflăm niciodată odihnă. […] Noi așteptăm să ne odihnim, sau să ținem peste tot calea cea dreaptă, nesuportând niciodată să ne învinovățim pe noi înșine. Cu adevărat, de ar agonisi omul mii de virtuți, dar de nu va ține calea aceasta, nu va înceta niciodată să supere și să fie supărat și va pierde toate ostenelile lui. […] Deci de se va cerceta cineva, cum am spus, pe sine cu frica lui Dumnezeu și-și va întreba cu de-amănuntul conștiința sa, se va găsi fără îndoială vinovat pe sine.” Societatea contemporană este adesea caracterizată cu expresia „societate de consum”, ceea ce sugerează superficialitatea şi înclinația spre cantitativ. În privinţa aspectelor surprinse de această expresie, în zilele noastre sunt urmărite insistent produsele (mărfurile) destinate satisfacerii unor trebuinţe tot mai sofisticate, ce ţin de senzorial, de material, de imediat. Însă o astfel de preocupare, generalizată, poate afecta semnificativ dispoziţia omului pentru lucrarea duhovnicească, pentru rugăciune şi post, pentru ajutorarea aproapelui.....
