Citat din carte:
Adeseori, cand iti amintesti evenimentele importante din viată, iti vin mai intai in gand lucruri aparent mărunte. Poate un miros, o discutie sau un gust care dintr-odată readuc la viată trecutul. Pentru mine, există un zgomot care mă transpune inapoi in lumea Maestrului Shi Yang He si in cea a călugărilor din Shaolin. O bătaie usoară, plină, asa cum se aude cand bati cu palma dosul intins al piciorului. Ori de cate ori aud ceva asemănător, imi apare imediat in fata ochilor mănăstirea si mă văd stand ascuns in spatele unei coloane subtiri, fixand cu privirea un mic grup de bărbati imbrăcati in vesmantul portocaliu al călugărilor.
Pilonul rosu in spatele căruia mă ascundeam pentru putin timp era mult prea subtire pentru a-mi putea acoperi intregul corp. Si totusi, imi dădea un sentiment de sigurantă in timp ce ii urmăream pe tinerii care se miscau la cativa metri in fata mea, după o coregrafie teribilă. Succesiunea de miscări părea să urmeze un tipar clar definit. Mai intai, impingeau pumnul drept in fată cu un strigăt scurt, apoi si pe cel stang la fel, pentru ca in cele din urmă să aducă intr-o clipită ambii pumni inapoi langă solduri. Isi mentineau scurt timp pozitia, un alt strigăt. Apoi un salt inalt, iar bărbatii se lăsau pe spate, căzand pe pardoseala de piatră. Din reflex, inchideam ochii. Totusi, o dată ce ii deschideam din nou, grupul era deja din nou in picioare si o lua de la capăt.
