"Ziua miroase mai bine pe Pămant.Această carte nu e făcută să epateze. Nu se vrea exhaustivă, nu e o monografie si cu atat mai putin un studiu antropologic. Nu polemizează pe o temă etern la modă ţiganii şi formele lor de expresie artistică, nici nu vine să umple un gol, exceptand faptul că nu se cunosc alte scrieri dedicate Tarafului de Haïdouks adunate intrun volum, dar vede indeajuns incat să lege lucrurile intre ele. In consecinţă, simte.Această carte imprumută intro măsură decentă din spiritul celor despre care vorbeşte. Cu bune şi mai puţin inţelese. De aceea ar putea fi inegală ca ritm şi incompletă ca informaţie. Aceşti oameni au văzut multe şi au fost văzuti de multi. Mulţi veniţi, prea puţini chemaţi, insă. Asta ia făcut zgarciţi la vorbă. Mai degrabă dispuşi să te instige in a le completa tu spusele, decat să ducă pană la capăt ceea ce ei au aflat.Altfel, cui foloseste cartea de fată? Fără indoială celor carei cunosc, dar nu iau văzut in acest fel. Da, e o poză in mişcare, văzută de aproape. Uneori atat de aproape, că nu tiai putea da seama dacă nu cumva e acelaşi personaj in mai multe ipostaze.Am vorbit doar cu cei pe care iam cunoscut. Pe ceilalţi, adică pe Marin P. Manole acordeon, pe Ion Tănase ţambal şi pe Viorel Vlad bas ii pomenesc acum şi spun despre ei că sunt oameni buni, la fel de buni şi plini de talent ca toti ceilalti. Doar că nam reuşit să ajung la ei. Să mă ierte pentru asta.Nu mi-am făcut niciun fel de iluzie că dialogurile din acest volum ar avea vreo valoare documentară. Mi sa părut, deşi niciunul dintre ei nu şia revendicat un astfel de statut, că fiecare voce e un mic oracol a ceea ce se intamplă in prezent, cand prezentul se arată asa de incert. Şi cum as putea să nu le mulţumesc pentru asta?Prin urmare, cartea de faţă ar putea fi acuzată de orice, mai puţin de impostură. Căci, aşa cum spunea unul dintre muzicanţi după o călătorie de douăzeci de ore cu avionul, ziua miroase mai bine pe Pămant.Iar cand ei au aterizat, intamplarea a făcut ca eu să fiu acolo.” - Paul Tanicui
