"Dragii mei, incepem azi o poveste minunată! Cand zic minunată, vreau să spun că seamănă cu minunile de care ne vorbeşte Sfanta Scriptură: nu inţelege uşor mintea noastră cum de s-a intamplat aşa ceva. Şi acea poveste e Cum s-a născut poporul roman. Ce neamuri au fost din vechime pe acest pămant care e astăzi al nostru, ce fel de oameni erau, cu ce se indeletniceau. Cum au venit alte popoare, pe rand, cum s-au războit sau cum s-au amestecat unii cu alţii şi cum, in cele din urmă, după vreo mie de ani de mari mişcări şi mari frămantări, a ieşit un popor intreg de sute de mii, apoi de milioane de oameni vorbind toţi aceeaşi limbă şi avand aceleaşi datini şi obiceiuri. O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i aşa? Dar gandiţi-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. In orice caz, intr-o sută de ani incap trei generaţii: bunicul, tatăl şi fiul, care, in general, apucă să se cunoască. Imaginaţi-vă deci de zece ori aceste trei generaţii ale unei familii şi iată-ne la strămoşii noştri din anul 1000! Vedeţi că o mie de ani nu-i aşa mult?“
