Nu se ştia ce s-a întîmplat cu muncitorii. Se operaseră arestări. Se vorbea şi despre asta. Oamenii au dispărut de acasă. Nu au mai revenit la familii. Pentru noi a fost limpede încă de atunci. Era începutul unei acţiuni împotriva regimului, era vorba de un protest muncitoresc într-o citadelă ceauşistă, era vorba de un mesaj politic antidictatorial, era vorba de un context clar: presiunile Moscovei, ruptura cu Occidentul, care-şi radicalizase poziţiile faţă de regim – toate astea ne-au făcut să credem că e vorba într-adevăr de începutul sfîrşitului.
Volum apărut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc "Trăiesc mulţumirea de a fi putut pune sub ochii cititorilor poveştile triste ale unor oameni al căror curaj s-a născut din disperare. Oameni care, cu toată această disperare ce a invins frica, au arătat lumii intregi că Romania lui Ceauşescu nu e o ţară amorţită, in care «mămăliga nu explodează», ci e o ţară care se mişcă, in care demnitatea nu a dispărut şi romanii sint gata să plătească un preţ greu pentru a şi-o apăra. Mulţi dintre participanţii la revoltă au avut de indurat deportarea; unii, cei cărora această carte le este dedicată, au plătit cu viaţa pentru curajul lor. Şi unii, şi ceilalţi sint, de-acum, oameni ai istoriei.” (Marius Oprea)
