Abraxas - Bogdan-Alexandru Stănescu | Editura Polirom

Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie portile palatului de oglinzi deformante al realitătii iluzorii in care trăieste Michi Lucescu. Izolat de oameni si de viată intr-o odăită sărăcăcioasă inchiriată in podul unei case vechi, acesta se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini in copilăria sa. Palierele imbrăcate in gresie si faiantă verde, ca o piscină interioară, conturează treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei in care a locuit candva impreună cu Printesa Ralu, mama lui teatrală si strivitoare ca o fortă a naturii. Din această casă vie, străjuită de doi lei de piatră si lipită de cimitirul evreiesc, vedem Bucurestiul cenusiu al ultimului deceniu comunist si pe cel pestrit din anii de după Revolutie. In rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rand usile celor 11 apartamente si pătrunde in cate un vechi cinematograf bucurestean, devenind concomitent spectator si protagonist al unui film al ratării si (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, in care isi joacă propriul rol sau poartă măstile altora, se derulează in puncte diferite din timp si spatiu, de la evul intunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa pană la un viitor postapocaliptic inghitit de ape, trecand prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca si New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. Căci Abraxas este deopotrivă lumină si intuneric, este viată si moarte simultan, este dragostea si uciderea ei. Este lumea intreagă.