Lucian Boia, cu bine-cunoscutul său stil şi desfăşurând o demonstraţie fără cusur, risipeşte o altă iluzie întreţinută de istorici şi acceptată ca un adevăr: credinţa că ar fi existat în anii Primului Război Mondial, în ciuda câtorva opinii divergente, îndeosebi în rândul oamenilor politici, o cvasiunanimitate în jurul idealului naţional, în sensul intrării României în conflict, împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei.
Recomandari
Lucian Boia, cu bine-cunoscutul său stil şi desfăşurand o demonstraţie fără cusur, risipeşte o altă iluzie intreţinută de istorici şi acceptată ca un adevăr: credinţa că ar fi existat in anii Primului Război Mondial, in ciuda catorva opinii divergente, indeosebi in randul oamenilor politici, o cvasiunanimitate in jurul "idealului naţional“, in sensul intrării Romaniei in conflict, impotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura sagace a presei din acea epocă, precum şi a altor documente, multe dintre ele inedite, pe care istoricii "antantofili“ le-au ignorat cu bună ştiinţă, demonstrează că o parte insemnată a elitei politice şi intelectuale romaneşti a avut o altă opţiune. Vom descoperi in această carte cine au fost "germanofilii“, care le-au fost argumentele, cum au acţionat in timpul ocupaţiei germane şi cum au supravieţuit politic şi intelectual după triumful oarecum neaşteptat al adversarilor lor. "Am preluat termenul de «germanofili», lansat in perioada neutralităţii, atunci cu inţeles net peiorativ, pe care il folosesc insă fără nici o conotaţie devalorizantă sau valorizantă, relativizandu-l, de altfel, şi nuanţandu-l, prin punerea intre ghilimele. Nuanţarea şi relativizarea se recomandă din mai multe motive. Mai intai, chiar dacă o bună parte dintre «germanofili» – dar nu toţi – erau de formaţie germană şi in principiu inclinaţi spre Germania sau spre Austria, motivul principal care-i anima nu era atat ataşamentul faţă de Puterile Centrale, cat teama de Rusia; erau mai mult «rusofobi» decat «germanofili». In al doilea rand, printre «germanofili», opţiunea neutralităţii intrunea mai multe adeziuni decat varianta intrării in război, alături de Puterile Centrale. Intensitatea manifestărilor e de asemenea foarte diferită: sunt «germanofili» care-şi asumă categoric opinia, alţii care se exprimă prudent sau echivoc, alţii care tac pur şi simplu. Ceea ce-i aşază pe toţi in aceeaşi categorie nu e atat soluţia aleasă, cat varianta respinsă: nu vor război impotriva Puterilor Centrale.“ (Lucian BOIA)
Recomandari
