Punctate de nostalgii și impresii încă puternice, amintirile lui Petre Alexandrescu sunt o incursiune atât în memoria individuală, cât și în cea colectivă, ilustrând parcursul tumultuos al României de-a lungul anilor 1940, în timpul regimului comunist și, ulterior, în tranziția către democrație.
Recomandari
Punctate de nostalgii si impresii incă puternice, amintirile lui Petre Alexandrescu sunt o incursiune atat in memoria individuală, cat si in cea colectivă, ilustrand parcursul tumultuos al Romaniei de-a lungul anilor 1940, in timpul regimului comunist si, ulterior, in tranzitia către democratie. In dialogul său cu Mihaela Udrescu, cunoscutul arheolog schimbă adesea ritmul si revine asupra unor evenimente pentru a reliefa noi detalii si noi semnificatii, ca intr-un caleidoscop de lumini si umbre. De la copilăria si adolescenta din timpul războiului pană la rezistenta arheologilor romani in fata directivelor PCR din anii 1950-1980, dificultătile stabilirii unui dialog cu istoricii occidentali si perioada in care a condus Institutul de Arheologie, sunt evocate figuri si intamplări ce schitează istoria omului Petre Alexandrescu, dar si a intregii tări.Am să fac o aluzie la titlul acestor memorii, care se vor numi Continentul scufundat, pentru că, voi argumenta mai incolo, cand voi ajunge la revolutia asta ultimă impotriva lui Ceausescu, fiecare din aceste sectiuni ale istoriei noastre, ale istoriei romanesti poate, in orice caz ale istoriei bucurestenilor, se produce cu un fel de prăbusire a ceea ce a fost inainte. Si se produce o ruptură, in asa fel incat memoria colectivă, as zice, mai putin decat memoria literară, memoria colectivă nu mai are in vedere decat sporadic ceea ce a fost, si deformat. Si este un exercitiu extraordinar pentru un istoric să vadă cum se schimbă această suită de sectiuni care inseamnă o suită de ruperi de memorie. Si cea mai gravă dintre ele este ruptura care s‑a produs in 1989, cand si populatia a vrut, si noi am vrut cu totii să uităm ce a fost, dar s‑a si uitat ce a fost, si atunci ceea ce a fost inainte pare ca niste lucruri care se petreceau in altă eră, in alt ev. Asta m‑a făcut să văd că istoria are o doză foarte mare de subiectivitate si in acelasi timp o doză foarte mare de incertitudine si o doză foarte mare de manipulare.
Recomandari
