Traducere de Ioana Petridean
Imprumutand elemente din traditia biblică, din folclorul idis si din legendele europene, povestirea initiatică Deodată in adancul pădurii oferă o parabolă magistrală despre tolerantă, compasiune sI sperantă.
Un sat pierdut intre munti, inconjurat de păduri sumbre si stăpanit de teamă si tristete. Candva, demult, un blestem pare să-l fi lovit: toate vietătile — insecte, păsări, caini, pisici, chiar si pestii din rau — l-au părăsit. Inspăimantati de o creatură misterioasă pe care o numesc Nehi, oamenii se inchid in case, seară de seară, si nu le dau voie copiilor să intre in pădure. Mai ales tăcerea bantuie mica asezare, căci nimeni nu vrea să-si amintească, nici să vorbească de animalele pierdute si de viata de dinainte. Insă doi copii curajosi, Mati si Maia, sunt atrasi de taina intunericului si se hotărăsc să afle ce se ascunde in adancul pădurii si in inimile oamenilor.
"Dacă ai fi Jung, ai identifica precis in Deodată in adancul pădurii motive primordiale si universale. Dacă ai fi istoric, ai găsi niste paralelisme istorice evidente. Dacă ai fi biograf, gandul te-ar purta spre extraordinara carte a lui Oz, Poveste despre dragoste si intuneric, datorită rădăcinilor comune. Dar dacă esti cititor, atunci pregăteste-te pur si simplu să fii fermecat. N-ai să recunosti nimic altceva si te vei vedea doar pe tine insuti.“ (Ian Sansom, The Guardian)
