3300 de perechi de palme - Augustin Cupsa | Editura Trei

2018, Anul centenar al româniei. Un jurnalist și o tânără fotografă pornesc în căutarea subiectului care va sta la baza unui amplu reportaj de țară. De pe drumurile desfundate din provincie, de la începutul primăverii, și până în piața victoriei din bucurești, la mitingul diasporei din 20 august, de la orfanii primului război mondial la veteranii de la stalingrad, de la naționalizarea din 1948 și dictatura postbelică până la revoluția din ’89 și anii sălbatici ai tranziției, mitinguri de solidaritate, demonstrații și confruntări de stradă, cei doi protagoniști ajung să se piardă, de-a dreptul, și să se regăsească în istoriile labirintice ale țării și ale propriilor familii. Sunt o sută de ani de înstrăinare, de convulsii și de prefaceri sociale, în care dragostea dintre copii și părinți, dintre părinți și părinții lor reușește să iasă în mod miraculos învingătoare.

„Proza lui augustin cupșa are finețea scalpelului care pătrunde cu precizie în țesuturile unei lumi povestite caleidoscopic. Nu doar forța epică guvernează acest roman, ci și capacitatea de a sonda cele mai diverse medii sociale, de a recompune lumi în succesiunea lor imprevizibilă, de a da chip umanului, căutând un sens și o ordine care-i scapă. 3300 De perechi de palme manifestă intenția integratoare a autorului în ceea ce ar putea fi un weltanschauung trecut prin filtrul artei romanului.“ - Angelo mitchievici

"Dacă istoria ar fi scrisă așa cum o scrie augustin cupșa în  cred că am fi un popor mult mai conștient și mai asumat. Narațiunile mari sunt construite din suma unor experiențe singulare, experiențe care nu vin doar cu date și rezultatele unor procese, ci cu toată încărcătura emoțională a parcursului acelor procese, cu fiecare constrângere și fiecare decizie, cu fiecare eșec și fiecare eroare care duce la rezultat. Istoria e a oamenilor și a experiențelor lor, e a inadaptaților și a atipicilor, e a celor pe care nu îi vedem și de obicei îi uităm, dar care țes iță cu iță dintr-un prezent pe care nu-l înțelegem până la capăt tocmai pentru că nu cunoaștem poveștile celor care l-au făcut posibil. E una dintre poveștile necesare pentru a ne putea înțelege și a ne putea ierta. Și când o astfel de poveste e scrisă de un adevărat stilist, atent nu doar la muzica frazei, ci la compoziția minuțioasă a întregului eșafodaj, rezultatul este magic. Am citit cu înfiorare ceea ce consider a fi unul dintre cele mai frumoase romane din literatura română contemporană. Nu-l ratați." - Cosmin perța

Augustin cupșa (n. 1980, Craiova)_ _a studiat medicina și a lucrat ca psihiatru_ _în bucurești și paris. Mai târziu_ _și-a obținut masteratul la centrul_ _de excelență în studiul imaginii, __universitatea bucurești, cu o lucrare de cercetare despre selfie și fotografia lui friedl kubelka. Scrie scenarii, proză scurtă, eseuri, romane și cărți pentru copii. Cea mai recentă carte de proză este „străinătate“ (humanitas, 2022), pentru care a fost nominalizat la premiul uniunii scriitorilor din românia și a primit premiul ariel.