Apărut in 1961, Frumoasele adormite este singurul roman al lui Yasunari Kawabata care explorează in mod explicit psihologia atracţiei sexuale.
Casa frumoaselor adormite este un loc al plăcerilor crepusculare. La lăsarea intunericului, bărbaţii aflaţi la apusul vieţii vin să petreacă noaptea alături de tinere nevinovate cufundate intr-un somn adanc, din care nici o sărutare, nici un gest violent nu le poate trezi. Pasivitatea lor e periculoasă, pentru că reprezintă o permanentă tentaţie de a depăşi limitele impuse, un indemn pervers la agresiuni doar aparent fără consecinţe. Sunt aceste fete jucării, sau victime? intreabă Kawabata, iar răspunsul nu e niciodată univoc.
"Cartea lui Kawabata este un studiu al fantasmelor erotice din mintea unui senzualist atent pană la morbideţe atat la miresme şi parfumuri, cat şi la nuanţele mangaierii, fascinat de unicitatea fiecărui trup de femeie de care se apropie, ataşat de cuceririle sale sexuale din trecut... Incăperea unde nu se află decat un pat şi un trup adormit, ce poate fi folosit sau abuzat, după bunul-plac al bărbatului, fără martori şi deci fără ruşine, este o scenă pe care Eguchi se poate vedea aşa cum este de fapt – bătran, respingător şi aproape de moarte. Nopţile pe care le petrece cu fetele fără nume nu-i provoacă bucurie sau plăcere fizică, ci melancolie, regret şi suferinţă.“ (J.M. COETZEE, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, The New York Review of Books)