Scris cu intermitente, ultimul mare roman al lui Kawabata a fost publicat in foileton in revista Shinchō intre 1964 si 1968. De la finele anului 1968, cand i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, pană in 1972, cand isi ia viata, Kawabata nu a mai putut să se aplece asupra textului. In 1970, sinuciderea bunului său prieten scriitorul Yukio Mishima ii subminează si mai mult starea de sănătate, iar textul neterminat al Păpădiilor va vedea lumina tiparului postum, editat, conform notelor din manuscris, de ginerele autorului, Kaori Kawabata.
Atinsă de o boală ciudată, frumoasa Ineko ajunge in azilul psihiatric din Ikuta, iar celor dragi, mamei si iubitului ei, nu le rămane decat să trăiască tortura de a nu sti dacă au actionat spre binele tinerei. Va putea dragostea lui Hisano să o salveze de consecintele traumei care i-a afectat spiritul? Kawabata, recunoscut drept marele scriitor al clar-obscurului, l-a lăsat pe cititor să-si ofere singur un răspuns.
