În opinia noastră, abordarea holistică, unificatoare, reintegratoare şi transformativă ni se pare cea mai potrivită pentru omul mileniului trei. Anticipăm o dezvoltare semnificativă a psihoterapiilor holistice, sistemice, centrate pe optimizarea şi transformarea creativă a fiinţei umane, în sensul unei re-naturalizări şi extensii a capacităţilor sale de cunoaştere şi acţiune, având în vedere criza complexă de ecosistem cu care se confruntă societatea actuală la cumpăna dintre milenii.
Cartea prezintă o nouă sistematizare şi abordare a orientării experienţiale în psihoterapie, într-o manieră sintetică şi originală. Ea conţine capitole şi elaborări originale, unele prezente în premieră în literatura românească, altele avansate în lucrarea “Jocurile Conştienţei sau Terapia Unificării“
Recomandari
In ultimii 50 – 60 de ani, orientarea umanist – experienţială in psihoterapie s-a cristalizat ca o alternativă credibilă şi fertilă la psihanaliza clasică precum şi la orientarea comportamental-cognitivistă, chiar dacă interferenţele teoretico – metodologice sunt o realitate, psihoterapia actuală aspirand la integrativitate şi abordare holistică. Centrată mai curand pe dezvoltarea personală, interpersonală (de grup) şi mai nou, transpersonală, orientarea experienţială grupează mai multe şcoli (metode), care integrand creator reperele fundamentale ale gandirii psihanalitice şi fără a ignora contribuţiile valoroase ale abordărilor cognitiv-comportamentale, schimbă perspectiva abordării clienţilor (pacienţilor) intr-un efort de operare transformativă asupra calităţii şi mecanismelor procesului de autocompensare şi restructurare internă. Accentul se comută de la cauze (v. psihanaliza) şi efecte (v. comportamentalismul) la dinamica procesuală ce se desfăşoară intre aceste două "centre de interes“ pentru terapeut. Inevitabil, experienţa trăită, "aici şi acum“, "spaţiul“ fenomenologic individual, intragrupal şi transpersonal, constituie miezul acestei orientări, fertilizate semnificativ de teoriile campului şi de cele sistemic – holistice, dar valorificand deopotrivă metode şi tehnici occidental – orientale, multe dintre ele preluate din disciplinele sapienţiale tradiţionale. Fundamentul teoretic il constituie psihologia umanistă şi gandirea existenţialistă şi fenomenologică. Toate psihoterapiile experienţiale sunt preocupate de dinamica transformărilor şi restructurărilor intrapsihice şi interpersonale, lansand persoana pe o traiectorie de maturizare, participare şi decizie responsabilă in procesul propriei deveniri, pe stimularea potenţialului de autoactualizare şi autodezvoltare, de integrare armonioasă in raport cu sine, cu alţii şi cu lumea. Aceasta presupune un efort constant, progresiv, de extensie a conştienţei de sine, de autocunoaştere şi de unificare bio-psiho-socio-spirituală. In mod firesc, aceste terapii şi-au creat şi o nouă metodologie centrată pe activarea resurselor, creativităţii şi redescoperirii spontaneităţii şi autenticităţii. Metodele şi tehnicile experienţiale redeschid fiinţa umană către latura sa pozitivă şi autotransformativă, prin cunoaşterea şi acceptarea matură şi responsabilă a semnificaţiilor laturii sale negative, reconectand-o cu Sinele şi cu potenţialul ei de dezvoltare creatoare şi de evoluţie spirituală.
Recomandari
