Pe măsură ce ne imbarcăm in această a 9-a editie a manualului Suport Vital al Traumei in Prespital (SVTPS), reflectăm asupra celor 37 de ani de progres continuu si de imbunătătiri in domeniul ingrijirilor in prespital. SVTPS a luat fiintă in anul 1981, in perioada implementării Suportului Vital Avansat al Traumei (SVAT) pe care l-a completat cu succes. Referitor la resuscitarea cardiopulmonară (RCP), vreme indelungată (in perioada anilor 1970 si 1980) cercetările in domeniul ingrijirilor traumei au fost directionate asupra eforturilor in suportul vital avansat. Desi au fost inregistrate progrese, totusi s-a putut constata un aparent decalaj in supravietuirea in prespital. Nu a durat mult pană cand s-a realizat că scopul activitătii in prespital trebuie să fie altul decat doar acela al apelului la numărul unic de urgentă 112 si al transportului pacientului. In cazul stopului cardiorespirator, a fost recunoscut faptul că initierea precoce a RCP in prespital sau de către o persoană aflată la fata locului este un factor decisiv pentru supravietuire. Datele studiilor timpurii au sustinut că este necesară instruirea tuturor oamenilor in suportul vital de bază, iar imbunătătirea ratelor de supravietuire a celor aflati in stop cardiac in afara spitalului a fost uluitoare. Cu cat am studiat si am invătat mai mult despre numeroasele variabile care scad morbiditatea si mortalitatea unui pacient rănit, a devenit evident că un volum adecvat de cunostinte insusite pentru acordarea de ingrijiri in prespital – de la descarcerare, la identificarea rapidă si tratamentul leziunilor amenintătoare de viată precum compromiterea căii aeriene si exsangvinarea, pană la procedurile de transport in sigurantă – ar putea fi cumulate ca un continuum de bune practici de ingrijire medicală care ar insemna evolutie si prognostic mai bune pentru pacient. Astfel, SVTPS a devenit standardul mondial pentru ingrijirea in prespital. Desi conceptele de bază SVTPS au rămas aceleasi odată cu trecerea anilor, provocările neprevăzute cărora personalul medical din prespital le face fată in zilele noastre au devenit tot mai complexe si deseori echipele de interventie se confruntă cu incidente si leziuni similare celor de pe campul de luptă, ceea ce impune efectuarea unui triaj rapid. Această a noua editie a SVTPS include o acoperire mai vastă in acest sens. Programul SVTPS continuă să se dezvolte si să devină mai solid datorită conducerii, angajamentului si parteneriatului Colegiului American al Chirurgilor (CAC) (American College of Surgeons, ACS) si Asociatiei Nationale a Tehnicienilor Medicali de Urgentă (ANTMU) (National Association of Emergency Medical Technicians, NAEMT). In completare, numeroase alte noi cursuri pentru situatii de urgentă si programe de formare sustin si au incorporate conceptele de bază SVTPS in curricula. Acestea includ următoarele (fără a se limita la ele): Cadrul Tactic de Urgente Medicale (CTUM) (Tactical Emergency Medical Support, CONTOMS), Suportul Medical Operational Contra Terorismului si Contra Narcoticelor (SMOCTCN) (Counter Narcotics and Terrorism Operational Medical Support, CONTOMS), Ingrijiri in caz de Accidente in Lupte Tactice (IALT) (Tactical Combat Casualty Care, TECC), SVTPS (PHTLS) pentru Primii Respondenti, Ingrijiri in caz de Urgente Tactice (ICUT) (Tactical Emergency Casualty Care, TECC), Controlul Hemoragiei (C-HEM) (Bleeding Control, B-CON) si sistemul militar de intrajutorare ”buddy care”. Intelegand că trebuie să fim pregătiti pentru orice pericol neasteptat, practicile noastre trebuie să evolueze in raport cu amenintările actuale. Este lesne de inteles că SVTPS trebuie să continue să se reinnoiască pe parcursul deceniilor următoare pentru a face fată unei lumi mult mai complexe si aparent mai instabile. Atat ca fost militar, dar si ca civil – in linia intai pe timp de pace si pe timp de război – recunosc in primul rand imensa contributie pe care a avut-o SVTPS la reducerea semnificativă a ratei morbiditătii si mortalitătii in contextul tuturor amenintărilor. SVTPS a fost pentru multi ani sub indrumarea dragului nostru prieten si coleg, a cărui prezentă emblematică va continua să dăinuiască prin intermediul ingrijirilor traumei in prespital. Numeroase decenii, Dr. Norman McSwain a condus si servit cu abnegatie; va fi rămas astfel in amintirea noastră, a tuturor. In prezent suntem norocosi să beneficiem de călăuzirea unuia dintre directorii medicali pe care i-am cunoscut, ai noii generatii, Dr. Alex Eastman, talentat tanăr chirurg traumatolog si fost pompier/TMU pe care il cunosc de decenii. Ne aflăm deci pe maini bune, inzestrate, foarte sigure, pe măsură ce trasăm drumul SVTPS impreună pentru viitor.
