„Un diamant literar... O carte de memorii despre holocaust demnă de primo levi.“ -
Debreczeni și-a consemnat experiențele trăite în , una dintre cele mai dure și mai nemiloase acuzații la adresa nazismului din câte s-au scris vreodată. Aceste memorii tulburătoare, redate în stilul precis și lipsit de sentimentalism al unui jurnalist desăvârșit, constituie relatarea unui martor ocular de o calitate literară fără egal. Iar proza evocatoare a autorului, care folosește uneori ironia, sarcasmul și chiar umorul caustic, îl obligă pe cititor să-și imagineze ființe umane aflate în circumstanțe imposibil de înțeles din punct de vedere intelectual. Publicată pentru prima dată în limba maghiară în 1950, cartea nu a fost tradusă niciodată într-o limbă de circulație internațională din cauza mccarthysmului, a ostilităților din vremea războiului rece și a antisemitismului. După mai bine de 70 de ani, această capodoperă aproape pierdută în timp a fost recuperată și tradusă în 15 limbi, ocupându-și în sfârșit locul cuvenit printre cele mai mari opere ale literaturii holocaustului.
„Puterea de observație a lui debreczeni este extraordinară. Tot ceea ce întâlnește în auschwitzland — locurile de muncă, barăcile, trupurile, cadavrele, foametea, apelul nominal, munca, nebunia, frica, disperarea, stranietatea, speranța, cruzimea — este surprins în detalii înfiorător de clare... Debreczeni a păstrat o descriere panoramică a iadului, deopotrivă personală, comunitară și obiectivă.“ - „Debreczeni scrie cu o claritate cinematografică, cu o determinare de a face ca detaliile să triumfe asupra dezumanizării în masă.“ -
„Orice aș spune despre această carte uimitoare mi se pare inadecvat. Este o lucrare extraordinară — însă e puțin spus, căci ea se sustrage cuvintelor. Rareori am citit o carte care să trezească empatie în timp ce tratează cea mai dezumanizată și dezumanizantă experiență. Mi-aș dori ca toată lumea să o citească, mai ales în această perioadă de inumanitate pură și complicitate deconcertantă.“ - Azar nafisi, scriitoare
József debreczeni (pseudonimul lui józsef bruner; budapesta, 1905 — belgrad, 1978) a fost un important scriitor și jurnalist de limbă maghiară care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în iugoslavia. A fost redactor la cotidianul de limbă maghiară din subotica și la săptămânalul din budapesta, de unde a fost concediat din cauza legislației antievreiești. La sfârșitul lunii aprilie 1944, a fost deportat la auschwitz după trei ani de muncă forțată în iugoslavia ocupată. După eliberare, a colaborat cu presa maghiară din voivodina și cu unele dintre cele mai importante ziare din belgrad. A fost laureat al , cea mai înaltă distincție acordată scriitorilor de limbă maghiară din fosta iugoslavie.
