„Încă un roman al lui Mircea Daneliuc, unul dintre cei mai valoroşi scriitori români, una şi aceeaşi persoană cu marele regizor al nostru de cinema. Sfumato e un soi de road fiction , un road novel , aşa cum Cursa fusese un road movie : împreună cu soţia, protagonistul, îmbătrînit, pleacă la drum pentru o intervenţie oculistică, însă va călători (la figurat) şi-n propria biografie, patetic şi comic deopotrivă, de parcă am avea de-a face cu o retrospecţie proustiană şi, simultan, cu o parodie a ei.
„Încă un roman al lui Mircea Daneliuc, unul dintre cei mai valoroşi scriitori români, una şi aceeaşi persoană cu marele regizor al nostru de cinema. Sfumato e un soi de road fiction , un road novel , aşa cum Cursa fusese un road movie : împreună cu soţia, protagonistul, îmbătrînit, pleacă la drum pentru o intervenţie oculistică, însă va călători (la figurat) şi-n propria biografie, patetic şi comic deopotrivă, de parcă am avea de-a face cu o retrospecţie proustiană şi, simultan, cu o parodie a ei. Ca-ntotdeauna la Daneliuc, scriitura e iute, colorată, argotică, pentru ca dincolo de atare suprafaţă acroşantă să se-ntrevadă treptat straturile de profunzime, semnificaţiile simbolice şi parabolice. Suprapunerea de straturi de culoare defineşte – de altfel – şi tehnica picturală a sfumato -ului arborat ironic în frontispiciul cărţii. Pe deasupra, termenul mai înseamnă (în italieneşte) şi «aburos», «fumegos»: într-adevăr, personajul a suferit un dublu transplant de cornee şi încă nu vede bine... Cît înţelege din ce-a trăit, din ce i se întîmplă?! Excepţional scriitor – Mircea Daneliuc.” (Ion Bogdan Lefter)
