De o jumătate de secol, in fizica fundamentală au apărut o multime de idei tentante (supersimetria, corzile etc.), dar nici una n-a fost deocamdată confirmată experimental. Neavand la dispozitie noi date experimentale la energii inalte, fizicienii teoreticieni s-au lăsat călăuziti de simtul lor estetic – o teorie trebuie să fie frumoasă –, ignorand normele de obiectivitate ale cercetării stiintifice. Asta le reprosează in esentă Sabine Hossenfelder, ea insăsi fizician teoretician, dezamăgită de starea de fapt din fizica fundamentală.
Rătăciti printre formule e radiografia situatiei actuale dintr-un domeniu al fizicii – particulele elementare si cosmologia – si, in acelasi timp, o analiză fină a capacitătii noastre de a cunoaste lumea prin mijloacele abstracte ale matematicii. Din discutiile Sabinei Hossenfelder cu mari fizicieni (Steven Weinberg, Frank Wilczek, George Ellis, Joseph Polchinski) vedem cat de subiectivi sunt in realitate oamenii de stiintă, cat de umană e stiinta, in ciuda imaginii pe care obisnuim să ne-o facem despre ea.
