Citind Călătoria sacră a luptătorului pasnic veti afla răspunsuri la multele intrebări lăsate fără răspuns in Calea luptătorului pasnic, insă pregătiti-vă să fiti surprinsi de răspunsurile oferite.
Călătoria sacră a luptătorului pasniceste despre a trăi experienta descoperirii de sine in fiecare zi, despre ati păstra starea de pace fiind totusi constient de multimea de probleme ce ne inconjoară in fiecare zi, despre a constientiza experienta sacrului in toate actiunile noastre aparent profane.
Actiunea ei este plasată in interiorul actiunii descrise in Calea luptătorului pasnic in această carte fiind de fapt descris modul in care reuseste personajul principal să se descopere.
Simtind că directia in care merge viata lui nu este cea care ar trebui să fie, personajul nostru pleacă intr-o călătorie in jurul lumii pentru ca, pe parcurs, in Hawaii să o intalnească pe Mama Chia, un alt tip de invătător spiritual decat Socrate, mesajul ei urmărind să umple golurile lăsate de misteriosul Socrate.
Usor de citit, cartea ne lasă cu un sentiment plăcut si revigorant, dandu-ne impulsul necesar pentru a ne regandi prioritătile din viată, făcandu-ne să medităm la aspectele in care merită cu adevărat să investim timp si energie, putand astfel să ne alegem un nou drum in viată, un drum care, de astă dată, are o semnificatie.
Dacă v-a plăcut prima carte cumpărati fără ezitare si pe această sui-generis continuare a ei deoarece aventurile descrise in ea vă vor capta atentia, vă vor trezi apetitul pentru a cunoaste mai multe despre evolutia spirituală si vă vor face să doriti să aflati cum se va termina povestea.
Scrisă cu entuziasm si cu atentie la detalii cartea ne dă impulsul necesar pentru a ne bucura de viată si ne aduce inspiratia necesară intr-o perioadă de criză.
Citat din cartea Călătoria sacră a luptătorului pasnic:
"Mă consider un războinic pasnic pentru că bătăliile importante sunt in interior,” imi spusese candva Socrate. Acum mă confruntam cu propria bătălie interioară – o perioadă de deznădejde, cinism si paralizie mentală. Mă simteam inghetat, prins intre două lumi, fără să apartin cu adevărat niciuneia. Voiam să mă intorc din drum, insă văzusem deja prea multe si nu vedeam nicio cale să merg inainte.
In timp ce spiritul meu trecea printr-o perioadă de reorganizare, eu treceam printr-o perioadă de suferintă si dezorientare profunde, cum e cea prin care trec bolnavii mintali. Aceasta era noaptea intunecată a sufletului meu, după cum e numită in diverse traditii spirituale. Noaptea intunecată a sufletului poate fi o perioadă de insingurare. S-ar putea să ne fie greu să comunicăm cu ceilalt. Din afară, vietile noastre pot părea normale sau chiar plăcute, insă să le simtim cu totul altfel dinăuntru.
Totusi, dacă infruntăm noptile intunecate cinstit si răzbatem prin ele, o asemenea experientă poate să ducă la o nouă iluminare si un simtămant de compasiune. Putem invăta lectii importante in urma acestor probe si incercări. Printre altele, am invătat că există o fază naturală in evolutia noastră spirituală care cere să iti indrepti aproape obsesiv atentia către sine – amintire de sine, observare de sine, reflexie asupra sinelui. Trebuie să cunoastem sinele inainte să-l putem transcende.
