Cum poate fi oare povestit ce se intamplă in dialogurile acestea ale lui Platon, numite, după eroul lor, socratice? Căci aparent aici nu se intamplă nimic. La capătul fiecărei infruntări, care ii destramă partenerului de dialog — şi deopotrivă cititorului — iluzia că ar şti ceva despre tema aruncată in discuţie, nu ne alegem cu nici un răspuns. Vedem in schimb felul in care, intreband, gandirea intră in mişcare. Iar spectacolul unei minţi care porneşte la drum este un prodigium: există oare minune mai mare decat să vezi mişcarea minţii cu ea insăşi? Să vezi ceva care lasă urma propriilor paşi nevăzuţi? Acest ceva care intreabă, răspunde, infirmă orice răspuns, revine intreband din nou şi ia act de ştiinţa neştiinţei sale — este conştiinţa. Aşa a inceput filozofia: povestind conştiinţa, punand in scenă spectacolul ei prodigios.
Traducere, studii introductive şi note de Francisca Băltăceanu, Alexandru Cizek, Petru Cretia,Marta Gutu-Maftei, Gabriel Liiceanu, Simina Noica, Constantin Noica, Manuela Popescu, Dan SlusanschiSelecţie şi prefaţă de Gheorghe PascalăuIlustraţii de Mihail Cosuletu
Grete Tartler, "Mituri platonice“ (Romania literară, mai 2015)
