Traducere şi comentarii de Marian PapahagiCu o prefaţă de Irina PapahagiEdiţie ingrijită, introducere şi completarea comentariilor de Mira Mocan
"Infernul in traducerea lui Marian Papahagi aduce la lumină una dintre acele «urme», sau «semne», de poezie si traditie literară ce pot fi trezite de textul dantesc in memoria culturală a cititorului, punand in dialog originalul cu limba «nouă» care il găzduieste. Versiunea de fată ne arată, in felul acesta, că traducerea poate deveni cu adevărat o «tălmăcire» (după cum ne aminteste Irina Papahagi, in Prefata ei, că ii plăcea lui Marian Papahagi să spună), adică o operatiune hermeneutică, de interpretare, care stabileste o «relatie vie» intre original si textul «nou». Aceasta poate reda viata – după cum afirma Walter Benjamin – acelor semnificatii latente ale originalului care ies la lumină doar prin contactul cu potentialul semantic al unei alte limbi, astfel incat intalnirea textului original cu noua limbă ajunge să fie chiar una dintre fortele vitale ce garantează «supravietuirea» marilor opere clasice in cultura tuturor timpurilor.“ – MIRA MOCAN
Pe copertă: Sandro Botticelli, Dante si Vergiliu intrand in al optulea cerc al infernului (sfarsitul sec. XV)
