Trecem pe langă ei şi intoarcem privirea. Nu vrem să ştim, e prea greu de suportat, e o altă planetă. Dar ei sunt pe stradă sau sunt acolo, la Centrul unde au ajuns pentru că părinţii lor nici nu şi-au dat seama că i-au făcut. S-au trezit aşa, deodată, că au pe cineva in grijă, că mai au o gură de hrănit, iar mancarea nu ajunge nici măcar pentru ei. Da, ştim cu toţii basmul Hänsel şi Gretel, nu credeam că poate fi adevărat.La Centru nu sunt aduşi doar orfani, ci şi copii pe care părinţii lor nu-i mai vor. Copii nedoriţi, copii trişti, copii invizibili.
O astfel de poveste ne spune Valentina, o fetiţă invizibilă.
"Cartea lui Florentin Sorescu este ea insăsi un Transformator – după intalnirea cu ea, incepi să vezi lucrurile altfel. Functionează asemenea cutiilor speciale in care sunt ambalati copiii pe care părintii lor nu si-au dat seama că i-au făcut: te poartă intr-o altă dimensiune. Am intrat in cartea asta ca intr-un tesseract si am descoperit spatii nebănuite ale copilăriei, scolii, iubirii. Era timpul ca o astfel de poveste să fie spusă. Iar faptul că este spusă atat de credibil de voci atat de surprinzătoare echivalează cu un miracol.“ - Florin Bican
"Textul porneste de la o bază reală care este transfigurată in sens literar prin pendulări intre realitate si fictiune. O călătorie in lumea celor refuzati, mai exact, pentru că esenta povestilor acestor copii constă in faptul că au fost respinsi care de părinti, care de ceilalti copii si, in genere, de societate. Această incursiune mi-a fost facilitată si de faptul că am avut in copilărie, la randul meu, un accident in urma căruia am rămas cu ceva sechele fizice care au avut ca efect neacceptarea mea de către ceilalti copii. Prin urmare, a intervenit si un anume soi de empatie, motiv pentru care am strecurat si povestea mea printre povestile acestor copii. Intr-un fel am făcut si eu parte din această clasă specială..." - Florin Sorescu
