La apa morților, de Dan Alexe, este un roman-confesiune care reconstituie copilăria și adolescența trăite într-un sat din Bărăganul comunist al anilor ’60–’70.
Îmbinând autobiografia cu observația antropologică și umorul amar, cartea surprinde pierderea inocenței, violența simbolică a lumii adulte și fisurile universului totalitar, într-o frescă socială lucidă și memorabilă.
Împletind autobiografia, antropologia și (auto)ironia, romanul-confesiune al lui Dan Alexe evocă în culori vibrante un tablou din viața cenușie a unui sat din Bărăganul anilor ’60–’70. Prin ochii copilului și ulterior adolescentului, care își pierde inocența descoperind treptat duplicitatea adulților, erotismul și moartea, romanul reconstituie dureros de real copilăria petrecută în comunism, zugrăvind totodată o frescă socială burlescă, cu personaje sfâșiate, vii și dialoguri savuroase. Densă, mustind de umor, dar străbătută de amărăciune, La apa morților surprinde esența unei Românii dispărute și oferă în același timp o perspectivă surprinzătoare asupra faliilor universului totalitar, fiind scrisă cu luciditatea unui etnolog și cruzimea unui poet care refuză nostalgia.
