In publicaţiile romanesti de pe la 1900 si dintre cele două războaie mondiale, Karlsbadul era numit "cel dintai loc de cură din lume”. I se mai spunea si "Mecca balneologilor”, "Mecca ficaţilor si a fierei” sau "cel mai frumos spital al Europei”.
Cum a ajuns staţiunea "de băi” din nordul Boemiei să fie supranumită astfel? Şi cum a dobandit extraordinara popularitate de care s-a bucurat in perioada Belle Époque si in anii interbelici? Cum se face că pe atunci Karlsbadul reprezenta standardul de excelenţă in materie de petrecere a timpului liber, in domeniul hotelier, al restaurantelor si cafenelelor, al reţetelor culinare, al modei? Şi ce resorturi i-au impins in acele vremuri pe mii si mii de romani să călătorească an de an intr-acolo? Cartea profesorului Radu Marza aduce răspunsuri la toate aceste intrebări prin cercetarea unui bogat material documentar, punand pe primul plan mărturiile vizitatorilor si pacienţilor romani care au frecventat Karlsbadul, dar si ale medicilor romani care au practicat in faimoasa staţiune balneară.
"Modul curei si a petrecerei in Karlsbad este original. Oaspele are cvartiră numai pentru mas. De la 5 oare dimineaţa pănă la 9 sara toată lumea e in picioare, pe la izvoare, unde fiecine, dupre randul venirei, bea apa randuită si se preumblă la umbră sau, pe ploaie, sub galerii. Degiurnarea se face au prin grădini, chioscuri asezate pe stanci, in pădure, sau pe la cafenele insirate pe strada numită Vize, ce samănă unui salon impodobit cu magazii din ambe laturi, iar pe la mizloc sunt sute de mese cu oaspeţi, si toate aceste se petrec cu acompaniamentul orhestrelor armonioase in cursul zilei. Cei ce sunt buni pedestri petrec minunatele preumblări pe munţii din pregiur, dintre care figurează stanca numită Hirsensprung (Săritura cerbului) sau Ţiclăul lui Petru cel Mare.” (Gheorghe Asachi)
