O geografie a fragilitatii - Alina Necsulescu | Editura Trei

„Alina necșulescu are nu doar rafinata percepție a psihologului care înțelege resorturile noastre interioare și știe cum să le pună în mișcare, ci și rigoarea cercetătorului care stăpânește metodele investigației istorice, alături de harul scriitorului capabil să redea nuanțele și complexitatea existenței umane. În scrisul alinei necșulescu se regăsesc spiritul sintetic, suprafața intelectuală și orizontul interpretativ al gândirii umaniste - calități care dau cărții sale o veritabilă dimensiune renascentistă, de care avem atât de multă nevoie astăzi. ” Dr. Cosmin popa istoric, cercetător al institutului de istorie „nicolae iorga” al academiei române

”Având ambiția să coboare în cele mai adânci straturi ale psihicului omenesc, într-un sine atât de adânc încât nimeni nu poate coborî până acolo neînsoțit, psihanaliza a tatonat, întotdeauna, misterul. Dar, despre mister, nimeni nu poate vorbi mai competent decât poetul, nu-i așa? Alina necșulescu are mai mult decât expertiza și experiența însoțirii oamenilor pe acest drum lăuntric. Sensibilitatea ei lirică, de care se folosește în căutarea frumuseții adevărurilor, o face să fie companionul ideal.” Sever voinescu, redactor-șef al revistei dilema

Alina necșulescu este scriitoare și psihoterapeut specializat în psihoterapie psihanalitică. A publicat de-a lungul timpului eseuri, poezie, interviuri culturale și articole științifice în reviste culturale, literare și științifice. La editura trei a apărut .

Cuvântul are pentru alina necșulescu un rol restaurator doar dacă are prospețimea definirii experienței singulare în felul în care îl folosește arta prin resimbolizare. E o carte scrisă cu grijă pentru cuvântul bine acordat la felul în care rațiunea și puterea omului se confruntă cu vulnerabilitatea, emoțiile, simțurile, afectivitatea, dând acces la o altă relație cu el însuși și cu semenii lui.

***

Dr. Smaranda vultur, scriitoare și critic literar

Dr. Smaranda vultur, scriitoare și critic literar

Cuprins

Cuvânt‑înainte   recunoștințe  

Partea i. Rupturi și exil interior  1. Metafora rupturii: între vid, fantasmă și simbolizare   2. Anatomia eului în exil  supraviețuirea în „terenul nimănui“: apărările. Două lumi într‑una singură: clivajul și patria idealizată   căutarea unui vinovat: proiecția și ostilitatea față de lumea nouă  oglinda colectivă: cum se apără comunitățile de exilați   agonia și extazul limbajului, ultimul refugiu al scriitorului  sublimarea, transformarea rupturii în creație  o nouă geografie a eului, identitatea reconfigurată  3. Tradiție și tranziție  tradiția ca obiect tranzițional colectiv  4. Căruciorul, o mașină a timpului?  5. Între furie și realitate: dificultatea de a renunța la omnipotență  6. Subiectul absent și oglinda artificială,mărturia unei ambiții la viața fără de moarte?  Rădăcinile tehnologiei: externalizarea memoriei  de la unelte la roboți: ambiții și fantasme  mituri și fantasme: rădăcinile culturale ale creației artificiale   implicații psihologice și e ia în cultura populară: oglinzi ale dorinț concluzii 7. Somnambulism funcțional sau viața „pe pilot automat“   8. Autenticitatea imposturii  9. În căutarea jumătății pierdute  10. Competiția, între progres și regres 

Partea a ii‑a. Funcția martorului și dinamica puterii  11. Metafora martorului, la confluența substraturilor biologice, raționale și inconștiente în etiologia puterii  puterea ca dinamică umană universală  perspective etologice asupra ierarhiilor de putere 108 abordări psihanalitice: neputința primordială și narcisismul  filosofie politică: putere, dominație și libertate  rolul limbajului în dinamica puterii  concluzii: metafora martorului ca reconfigurare a puterii   12. Martorarea sau funcția martorului  martorarea autentică și impostura  limbajul, un „fier de călcat“ al traumei  spațiul dintre tăceri  dinamica puterii: o rană ascunsă în oglindă  corpul ca martor involuntar  memoria: o cameră în care nu se face niciodată curat  13. Istoria ca spațiu al disocierii comune  tăcerea de grup: pactul nescris al uitării  când rușinea nu e personală: moștenirea afectivă a unei generații  14. Exercițiu de martorare în spectacolele lui radu afrim: eul actor, eul regizor și eul spectator.  15. Martorarea ca etică a reconstrucției 

Partea a iii‑a. Reconstruirea identității  16. Oameni care ne locuiesc și oameni care ne ocupă   17. Capacitatea de a fi îngrijorat, prima formă de etică rodită din dragoste  18. A spune ce gândești, a gândi ce simți: drumul dus–întors de la empatie la autenticitate  19. Intimitatea ca miraj și revelație  20. Rezistență flexibilă  21. Roata norocului trebuie reinventată  22. Epilog  

Note