In ce măsură poate contracara omenirea amenintările majore care pot veni dinspre mediul natural? Dereglări climatice, radiatii solare, epidemii, explozii vulcanice, tornade, secetă, cutremure, tsunami – lista e nesfarsită. Trăim de fapt intr-o lume extrem de ostilă si avem atat de infime capacităti de a o struni. In raport cu datele din anul de gratie 1985, Lucian Boia face in această carte o trecere in revistă a diverselor dezastre care si-au pus amprenta asupra evolutiei societătilor si a civilizatiei, precum si o comparatie cu momentul actual, cand este evident că funcţionarea mecanismului om–natură suferă un dezechilibru, foarte probabil ireversibil. Intr-adevăr, lumea nu se va sfarsi, spune autorul, din pricina cutremurelor, sau a petelor solare, sau a variatiei axei Pămantului. Nici chiar din pricina pandemiilor. Primejdia cea mare o reprezintă acum incălzirea climei si efectul de seră, fenomen global si potential distrugător, a cărui răspundere o poartă cu precădere omul. Dar nu e deloc sigur că omenirea mai poate opri procesul, sau măcar că isi doreste să-si schimbe modul de viată. Abia in acest punct specia umană riscă să dispară cu adevărat.
"Dacă ne vom mai incălzi cu cateva grade, să ne aşteptăm ca o teribilă criză de civilizaţie să lovească omenirea. Se va petrece – cine ştie? – o mare migraţie spre Nord, Africa revărsandu‑se asupra Europei. Migraţia actuală determinată de sărăcie şi de conflicte armate se va amplifica din motive climatice. Lumea va fierbe, atat la propriu, cat şi la figurat. Dar dacă lucrurile vor merge si mai departe? Va mai exista scăpare? Să emigrăm in spaţiul cosmic? Nici o altă planetă a Sistemului Solar nu oferă condiţii de viaţă cat de cat asemănătoare cu cele de pe Terra. Deocamdată, odată ce am ajunge in situaţia ca Pămantul să nu ne mai suporte, nu avem nici un fel de soluţie de rezervă.“ — LUCIAN BOIA
Pe copertă: Simon de Myle, Arca lui Noe pe Muntele Ararat (detaliu), 1570
