Durerea este o funcţie străveche de apărare a organismului. Ea te avertizează şi provoacă o reacţie de răspuns pozitivă. Fiind un semnal greu de trecut cu vederea, durerea face un serviciu nepreţuit: atrage atenţia asupra bolilor ascunse ale organismului şi asupra problemelor psihologice. Din acest punct de vedere, durerea nu este un duşman, ci mai degrabă un prieten foarte bun, care are grijă de binele nostru. De aceea, nu este deloc inţelept s‐o inăbuşim cu medicamente şi atat.
Cartea de faţă are două capitole. Primul analizează durerea fizică, iar al doilea, pe cea sufletească. Atunci cand suntem neputincioşi, iar durerea este insuportabilă, apare dorinţa să te dai bătut. In perioada de criză suntem ispitiţi să "lăsăm totul baltă”, "să uităm de toate” şi chiar "să murim”. Dacă sufletul dă ordin trupului: "Este mai bine să nu trăieşti”, atunci e greu să‐l mai ajuţi. Decizia de a ceda in faţa păcatului şi de a merge pe mana acestuia este extrem de păguboasă, pe cand capacitatea de a accepta şi depăsi situaţiile critice reprezintă o mare virtute. Apropo, cuvantul grecesc krisis se traduce prin "judecată” – judecata lui Dumnezeu. Cum poţi recunoaşte această judecată şi cum o poţi răbda, dar şi ce concluzii să tragi pentru viitor? Tocmai despre aceasta este cartea pe care o ţineţi in maini...
