Bucuria omului e Omul. Oamenii se caută unul pe celălalt pentru a comunica, pentru a-si deschide sufletele, pentru a suspina si a se bucura impreună, pentru a fi in comuniune. Intr-o relatie de prietenie fiecare primeste sau dăruieste cate ceva, uneori mult, alteori putin. Fiecare om este unic si frumos. Prietenii nu intreabă, ci asteaptă si cred in aceea lumină din noi. Si primesc răspunsul, căci intelegerea vine de la sine. Invată, iartă si acceptă omenescul, onestitatea, naturaletea celuilalt. Inima deschisă dăinuie. Prietenia iubeste fără conditii, vorbeste fără intentii, dăruieste fără motive si tine la cineva fără explicatii.
Cand culegi roadele prieteniei si le asezi la păstrare? Atunci cand nu mai e nevoie să ne spunem nimic, ci doar să ne bucurăm că suntem. Chiar si in tăcere, dialogul inimilor nu are nevoie de conditii, ci doar de bucuria de a dărui, de a impărtăsi. Prietenia se construieste incetul cu incetul, cărămidă cu cărămidă, din soare si poli ale inimii, din bucătele de timp petrecute impreună.
