De obicei, cind se vorbeste de ortodoxismul rus, se face referire la Dostoievski. Cehov nu si-a făcut faimă de credincios. Omul care spunea că a fi binecrescut nu inseamnă să nu versi sosul pe fata de masă, ci să te faci că nu observi atunci cind il varsă cel de lingă tine, a trăit intr-o discretie absolută. "Omul bun se rusinează chiar si in fata unui ciine” era convingerea lui. Prea putini cunosteau sentimentele religioase ale lui Cehov. Totusi marele scriitor era de părere că "omul trebuie să fie credincios sau să caute credinta, altminteri viata lui este pustie”.
Antologia de faţă este, fără indoială, o baie de lumină şi un izvor care ţişneşte curat din adincurile celei mai autentice tradiţii evanghelice şi patristice. Povestirile adunate aici au fost scrise in diferite perioade ale vietii autorului, exprimind preocuparea neincetată pe care a avut-o Cehov pentru taina credintei. Cititorul, credincios sau nu, are ocazia să vadă viata cotidiană a credinciosilor ortodocsi, cu frămintările si sclipirile ei, oglindite de pana unuia dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut omenirea.
Ieromonah Savatie Baştovoi
