Premiul Jules Renard 2020
Doliul durează doi ani, ii repetă prietenii lui Eric-Emmanuel Schmitt cand el incearcă să depăsească suferinta provocată de moartea aceleia care i-a dat viată. Fiul documentează, in tulburătoarele pagini ale acestei confesiuni, cei doi ani in care parcurge drumul de la deznădejde la constientizarea datoriei de a fi fericit – singura cale de a-si omagia mama. Doi ani in care deapănă amintiri de-o viată, trăieste si inregistrează curajos sentimente contradictorii, momente-cheie si clipe de cumpănă. Penduland intre evocarea trecutului fericit si consemnarea prezentului, cu realitătile sale inexorabile, Jurnalul unei iubiri pierdute transformă experienta mortii intr-o pledoarie pentru viată.
"Un scriitor nu poate reinvia pe nimeni, dar poate da viată prin cuvinte. La doi ani de la disparitia mamei sale, autorul se hotărăste să-si transforme jurnalul doliului in carte – o carte in care nu vorbeste despre el, ci despre noi, noi toti, care trebuie să infruntăm, mai devreme sau mai tarziu, pierderea părintilor. Să dai nume durerii, să trasezi apoi un drum spre lumină, nu e oare acesta cel mai frumos dar pe care un romancier il poate face cititorilor săi?“ — Le Pèlerin
