Your cart
Nu mai sunt produse in cosul tau
Cartea anului 2019 Times Literary Supplement
Scrise sub semnul Apocalipsei din cel de-al Doilea Război Mondial, Jurnalele pariziene aparţin unuia dintre seniorii literaturii germane din secolul XX, alături de Thomas Mann, Robert Musil, Hermann Hesse… In Parisul ocupat, Jünger e detaşat in poziţia administrativă de "cenzor“ al serviciului de contrainformaţii german. Cunoaşte, prin funcţia sa, mai toată elita culturii franceze. In 20 iulie 1944, el apare "la periferia“ conspiraţiei cu bombă impotriva lui Hitler pusă la cale de ofiţerii conservatori antinazişti din armata germană. In august 1944 este demis, dar scapă de execuţie.
"Observ că mă cuprinde o manie aparte impotriva oamenilor care si-au utilizat intreaga forţă ca să mă convingă… Cand apoi, adesea abia după ani de zile, faptele işi spun cuvantul, inţeleg că am fost tras pe sfoară de veritabili proxeneţi ai puterii actuale. Ei si-au dichisit tarfa, ca să ia chipul adevărului.“ — ERNST JÜNGER
"In biblioteca mea, printre cărţile esenţiale dedicate condiţiei umane, de la Marc Aureliu, Seneca, Pascal, Kierkegaard şi pană la Cioran, se află şi Jurnalele pariziene ale lui Jünger. Faţă de toate celelalte, cartea aceasta are o pecete unică: ea vorbeşte, chiar dinlăuntrul imperiului Răului, despre suprema injosire a fiinţei umane. Paradoxul Jurnalelor este că autorul deplange soarta evreilor ridicaţi de Gestapo in capitala Franţei, cu o inimă care bate sub uniforma unui ofiţer al armatei germane. Jünger se referă tot timpul la Hitler sub numele de «Diabolo». Au fost momente in care, pe parcursul lecturii cărţii, am avut senzaţia că autorul ei este un umanist al Renaşterii rătăcit in tabăra nemţilor.“ — GABRIEL LIICEANU
"Valorile supreme la care aderă Ernst Jünger, pe care ni le propune spre asumare, sunt iubirea, demnitatea stoică in faţa primejdiei ultime, bucuria clipei in adancimea ei atemporală şi ravna spirituală. Căci «trăim ca să ne realizăm. Abia prin această realizare moartea devine nesemnificativă – omul şi-a schimbat averea pe aur, care-şi păstrează cursul pretutindeni şi dincolo de toate graniţele».“ — VIORICA NIŞCOV