La Roma, intre 13 iunie si 18 iulie 1957, Giuseppe Tomasi di Lampedusa scrie din Clinica Villa Angela, unde este internat pentru cobaltoterapie, asteptand un răspuns legat de publicarea Ghepardului. Va muri la 23 iulie, cinci zile mai tarziu de la ultima insemnare pe care imaginatia plină de subtilitate si rafinament a Simonei Lo Iacono ne-o oferă drept mărturie – fictivă, insă veridică – a autorului sicilian.
Palermo, 1903. Giuseppe Tomasi di Lampedusa este un copil singuratic si contemplativ, preferand lucrurile oamenilor. Copilăria lui, intre palatul din Palermo si Santa Margherita, mosia unde familia Lampedusa isi petrecea toridele veri siciliene, nu este chiar intr-atat de solitară. Alături de el, apărut nu se stie cum si de nu se stie unde, se află Antonno, asemănător lui Tomasi, doar că e un fel de copil pe dos, detinand o intelegere si o perceptie răsturnate asupra lumii. Poate tocmai acelea necesare unui scriitor care este pe cale să-si descopere vocatia. Cu minutiozitatea documentară a magistratului si fantezia lucidă a romancierului, Simona Lo Iacono ne oferă o versiune posibilă, chiar dacă fictională, a copilăriei lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, transformand scriitorul in personaj si redand personajului deplina libertate a scriitorului.
